Cap 11-Neasteptat

            Caldura soarelui imi invanda corpul.Din departare se auzeau valurile cum se spargeau de stanci.M-am uitat in jos si am vazut ca ma tineam de mana cu cineva.Eram incredibil de fericita si indragostita. M-am uitat la fata printului dar nu am putut sa o vad.Cand s-a aplecat sa ma sarute am auzit un sunet care ma innebunea in fiecare dimineata :  alarma.

          -La naiba!am murmurat furioasa.Ti-am promis ca o sa te arunc pe geam.Si vad ca chiar iti doresti asta!am inceput sa ma cert cu alarma.Daca o sa continui sa ma cert cu obiectele o sa ajung sa am si prieteni imaginari.

          Am incetat sa ma plang si m-am dus sa fac un dus.Dar eu tot la visul meu ma gandeam.Si cu cat incercam mai mult sa imi dau seama cine era printul din visul meu cu atat deveneam mai furioasa pe alarma care isi alege cele mai proaste momente sa sune.

          Total adancita in gandurile mele nici nu am realizat cu ce m-am imbracat.Cand m-am uitat in oglinda,m-am vazut imbracata cu cea mai banala tinuta din cate exista:o pereche de blugi si o bluza alba.Asta chiar nu imi statea in fire.La fel de adancita in gandurile mele am coborat si mi-am luat micul dejun.Nici nu am realizat ca ceaiul ardea pana cand m-am ars.

          -Aucii!am inceput sa tip si sa sar in sus si in jos.

          -Ti-am zis ca esti indragostita,se amuza bunica pe seama mea.Interesant.Nici nu am vazut-o pe bunica in bucatarie.Oare cand a aparut?

          -Nu-i adevarat!Sunt doar….aaa…somnoroasa,am incercat sa gasesc o scuza cat de cat credibila.Nu puteam sa ii spun bunici despre visul meu.Si cu atat mai putin sa ii spun ca speram ca printul din visul meu sa fie Edward.Serios.Eram chiar patetica.M-am indragostit de tipu asta si nici macar nu vreau sa recunosc.Si pe deasupra mai si sper ca el sa ma placa.Ce ar putea sa ii placa la mine?De cand am venit i-am adus doar ghinion.Si din cate am aflat de la Jessica a fost prima data cand a fost pedepsit.Bineinteles datorita mie.Of!imi vreau viata inapoi.O viata in care ii aveam pe toti la picioarele mele…insa nu placeam pe nimeni.O viata in care superficialitatea,banii si frumusetea facea totul.Aici totul este diferit.Poti sa fii miss univers daca nu esti sociabila si prietenoasa o sa putrezesti intr-un colt.Sau o sa prinzi radacini.Tot ce ii posibil in zona asta verde.Nici eu nu mai stiu ce vreau!Grea ii viata de adolescenta!Mai ales indragostita de cel mai perfect baiat.

          -Bella?Bella!Draga mea poate ca esti indragostita dar trebuie sa mai ajungi si la scoala!ma atentiona bunica devenind din ce in ce mai ingrijorata.

          -Scuze!Ti-am zis ca nu am dormit bine.Multumesc pentru masa!

          -Bella nici macar nu ai mancat,ma atentiona bunica iritata.Chiar nu am mancat?Puteam sa jur ca m-am ars cu ceai.

          -Aaa…nu conteaza.Sunt sigura ca ar fi fost delicios.Pa buni! Mi-am luat ghizdanul si am iesit afara inainte sa mai imi aminteasca bunica ca am uitat ceva.Cand am vrut sa intru in masina mi-am adus aminte ca mi-am lasat cheile in camera.Am fugit inapoi in casa sa imi iau cheile.Am deschis usa si am dat nas in nas cu bunica care parea foarte ingrijorata.Si-a pus mana pe fruntea mea sa vada daca am febra.

          -Bella,poftim cheile!

          -Multumesc mult,buni!Nu stiu ce m-as face fara tine!

          -Cred ca te-ai duce in papuci de casa si fara geaca pe tine la scoala,incepu bunica sa glumeasca.Am inceput sa rad si si am iesit pe usa.

          -Bella?!ma striga bunica uimita.

          -Da?am intrebat nevinovata.Chiar o sa intarzi astazi la scoala daca nu plecam in urmatoarele 5 minute.

          -Chiar vrei sa te duci in papuci de casa la scoala?ma intreba ea nehotarata.M-am uitat in jos si am ramas stupefiata.Papuceii mei roz si pufosi erau uzi…si erau in picioarele mele afara.Am alergat repede in casa si m-am incaltat.M-am uitat in oglinda si am vazut ca nu aveam nici geaca.M-am imbracat si m-am verificat din nou.Parul imi era ud si imprastiat peste tot.Am dat cu mana prin el,fara prea mare rezultat.

          -Am mai uitat ceva?am intrebat-o pe bunica.

          -Nu cred,imi spuse ea analizandu-ma din cap pana in picioare. Data viitoare poate iti uiti capul acasa!incepu ea sa rada.Am sarutat-o pe bunica si am iesit in graba pe usa.Am urcat in masina si in timp record am ajuns la scoala.M-am uitat prin parcare si am vazut Porscheu lui Alice parcat langa Audi lui Edward,langa fiind un loc liber.Dupa ce mi-am parcat masina am fugit in graba spre scoala.Nu mai era nimeni in parcare,asa ca incepusera orele.Cand mi-am adus aminte ca am matematica prima oara am alergat si mai repede.Aproape ca zburam.Si nici macar nu m-am impiedicat.Inainte sa bat la usa m-am uitat la ceas.si am vazut ca orele incepusera de 15 minute.Nu am vrut sa par nesimtita,asa ca am mers la chiosc.O absenta in plus sau in minus tot acolo era.Pe drum spre chiosc nici macar nu am fost atenta pe unde ma duc.Cu capul in pamant numaram  modelele de pe linoleu si cu fiecare patratica numarata imi ziceam in minte ma iubeste,nu ma iubeste,ma uraste,nu ma uraste,ma iubeste,nu ma iubeste,ma uraste,nu ma urste.Fiind asa de preocupata cu numaratul patratelelor si nedorind sa ma opresc la nu ma iubeste sau ma uraste am ajuns in capatul opus scolii.M-am uitat la ceas si am vazut ca mai erau 10 minute din ora.Se pare ca nici la chiosc nu mai ajungeam.Am inceput din nou sa numar patratelele de pe jos in drumul spre urmatoarea ora.Cand am ajuns in fata la laboratorul de biologie,tocmai se sunase si toti ieseau suparati si frustati de la ora.Se pare ca profu le daduse un test surpriza.In spate am vazut-o pe Alice si am incercat sa ma intorc cu spatele ca sa nu ma observe.Prea tarziu totusi…

          -Bella!?!Stai!Imi ordona Alice din departare.M-am intors spre directia ei si i-am adresat cel mai frumos zambet pe care eram in stare sa il fac.

          -Buna,Alice!am salutat-o incercand sa par extrem de fericita.

          -Neata`Bella!Ce s-a intamplat de dimineata?ma intreba ea alarmata.Te simti bine?Pari cam aeriana.Bella daca te simti prost de ce nu ai stat acasa?Puteam sa iti facem rost de teme si de tot.

          -Alice,da-i de oprire!!am zis cu un ton dur.Nu am nimic.Am adormit de dimineata.

          -A,scuza-ma ca imi faceam griji pentru tine!imi spuse Alice pe un ton acid,intorcandu-se si plecand.Chiar nu vream sa ma cert cu ea.

          -Alice!Am strigat dupa ea si am prins-o de mana.Imi pare rau!Dar nu stiu ce a fost astazi cu mine!Nici macar nu stiu pe ce planeta traiesc!Dintr-o data nimic nu mai este cum a fost inainte!Imi cer scuze,am terminat eu cu ton sfarsit.

          -Scuze acceptate!ma informa ea cu zambetul pana la urechi. Si mie imi pare rau ca m-am ratoit asa la tine!Doar ca Edward m-a dus la exasperare de dimineata!M-a pus sa te sun de vreo 10 ori si pe Rosalie sa iti trimita vreo 30 de mesaje.Cand am auzit ce a zis Alice zambetul meu s-a facut mare,mare,foarte mare.Nici nu isi dadea seama ce fericita m-a facut!Inseamna ca lui Edward ii pasa.Si daca ii pasa am inseamna ca am macar o sansa la un milion sa fiu cu el.Si daca este o sansa la un milion nu vreau sa o pierd!Oricat de mica ar fi ea!

          -Bella,te simti bine?ma intreba Alice uitandu-se ciudat la mine.

          -Glumesti?Ma simt extraordinar!Te iubesc Alice!Si apropo telefonul mi l-am uitat acasa.

          -Mda,mi-am dat seama de asta cand am inceput sa o cert pe bunica ta ca nu ai ajuns inca la scoala.Am inceput sa rad.Dupa ce m-am oprit am intrebat-o pe Alice:

          -Alice?Crezi ca poti face ceva pentru mine?Stiu ca ai facut foarte multe pana acum si iti multumesc,dar te rog foarte,foarte,foarte frumos!!

          -Ce trebuie sa fac?ma intreba ea sceptica.

          -Sa ii trimiti acum mesaj la Edward sa ii zici ca inca nu am venit la scoala.

          -De ce as face asta?ma intreba ea cu o sclipire ciudata in ochi.

          -Pentru ca eu vreau sa vad cat de mult ii pasa,am zis sincer.In plus Alice stia ca mie imi placea de Edward.Fara sa mai zic un cuvant Alice a tastat repede mesajul si l-a trimis.

          -Deci tu de fapt esti indragostita?ma intreba ea curioasa.

          -Ah`ti-ai dat seama!am inceput sa o cicalesc.

          -Bella,sunt asa de fericita pentru tine!Tu si Edward va potriviti de minune!Abea astept ziua de maine!

          -Si eu!Dar astazi trebuie sa veniti tu si Rosalie la mine.Chiar am nevoie de o discutie intre fete.Cu bunica nu prea pot sa discut despre  Edward,am zis eu rusinata.

          -S-a facut.Inainte sa mai zic ceva am vazut cum Edward o suna pe Alice.

          -Buna,Edward!il saluta ea politicoasa.Sunt in fata laboratorului de biologie.Stai calm!Sunt sigura ca este bine.

          -A inchis,ma informa Alice prefacandu-se dezamagita.

          -Uite-l ca vine!am zis eu extrem de fericita.Edward alerga spre Alice parand extrem de suparat si ingrijorat.M-am pitit in spatele lui Alice si am asteptat ca el sa ajunga.

          -Alice!Te rog zimi ca glumesti si ca Bella este bine!Te roog!incepu Edward sa se milogeasca de Alice.Ce dor mi-a fost de vocea lui!Ce dor mi-a fost de el!

          -Alice nu glumeste,am zis eu serioasa in timp ce ieseam din spatele lui Alice.Edward facu ochii cat cepele si ma atinse parca crezand ca sunt doar o iluzie.

          -Chiar esti aici,se minuna el,dupa care ma imbratisa.Am ramas stupefiata.Era cea mai perfecta imbratisare pe care am primit-o de la cineva.Parca eram facuti unul pentru celalalt.Eu si Edward facuti unul pentru celalalt.Ce frumos era gandul!Nu stiu cat am stat imbratisati, dar stiu ca intre timp s-au adunat multi curiosi in jurul nostru.Daca nu era Emmet care sa inceapa sa rada chiar nu realizam ca punctele colorate din jurul nostru erau oameni.

          -Emmet?am intrebat nonsalanta in timp ce ma desparteam de bratele perfecte ale lui Edward.Stiai ca iti eram datoare cu o multumire?

          -Chiar imi erai?ma intreba el neincrezator.

          -Da.Dar acum nu iti mai sunt.

          -Deci sunteti impreuna?ne intreba pentru prima data Rosalie.